„De ce visăm?”, cu siguranţă această întrebare şi-au adresat-o şi strămoşii noştri, care cu mult înainte de descoperirea realizată de Freud, cu privire la semnificaţia viselor au întocmit după propriile credinţe şi opinii cu privire la vise o vastă documentare populară aflată în acord cu vremurile şi obiceiurile acelor timpuri. Investirea visului cu puteri particulare, a fost realizată încă din epocile trecute, când cel mai important lucru de semnalat era că, semnificaţia acordată visului a variat extrem de mult în funcţie de epoca istorică şi contextele sociale sau culturale, de legătură a acestora cu conştientul, şi descoperirea acestuia.
Încă din antichitate visul a fost privit ca o „paralelă a unei alte lumi”, vechii greci analizau visele după propriile tipare şi trăiri, ulterior preoţii au fost cei care împreună cu „sfatul bătrânilor” au dat contur acestei forme de „comunicare cu universul invizibil”. De aceea, interpretarea viselor a fost şi va fi întotdeauna un câmp deschis de discuţii. Interpretările de acum câteva sute de ani, deja nu mai corespund în totalitate simbolurilor de astăzi, dar corespund în totalitate simbolurilor aşa-numite arhetipale (arhetipul bătrânului, al mamei, al bisericii, al tatălui, al muntelui, al Lui Dumnezeu, al vrăjitoarei, al pisicii negre, al lupului, al zânei bune şi alte sute de asemenea arhetiuri), despre care vom mai vorbi şi în cele ce urmează.
Printre atâtea idei şi cercetări care au făcut istorie în timp, un singur lucru este sigur, şi anume acela că visele sunt puntea care face legătura în timp, aşa că vă invităm să purtăm o amplă discuţie, care să ne lege şi de partea istorică a visului.
Autor: Isabela Neagu
Coordonator material : Radu Botez – parapsiholog
www.parapsiholog.ro